Falsă articulație a tratamentului humerus, Care este diagnosticul de pseudoartroză?


Articulaţia scapulohumerală reprezintă elementul central al umărului, factor foarte imporatant din punct de vedere funcţional. Este cea mai mobilă articulaţie. Umărul îşi datoreşte marea sa mobilitate în toate direcţiilefuncţionalităţii sinergice a articulaţiilor scapulo-humerale, acromio-claviculare şi sterno-costo-claviculare, la care se adaugă articulaţia scapulo-toracică falsă articulaţie şi bursa seroasă subacromio-deltoidiană planul de alunecare subdeltoidian.

Luxaţia este o afecţiune traumatică, de gravitate mare, care constă în deplasarea permanentă a extremităţilor articulare suprafeţele articulare îşi pierd raporturile dintre ele. În luxaţia scapulo-humerală LSHîn urma acţiunii unui traumatism direct sau indirect, capul humeral părăseşte raporturile sale normale cu cavitatea glenoidă a scapulei. LSH este una din urgenţele cele mai frecvente întîlnite în practica traumatologică.

Luxaţiile scapulo-humerale anterioare sunt mai frecvente, cele posterioare şi inferioare apar mai rar. Rareori afecţiunea este bilaterală. Cel mai frecvent, luxaţia scapulo-humerală apare la falsă articulație a tratamentului humerus, rareori la copii şi bătrîni. La persoanele vîrstnice, luxaţiile pot apare şi după simple gesturi mai energice, cum ar fi: aruncarea unei mingii, ridicarea unui obiect. Luxaţia scapulo-humerală poate apare şi la sportivi de performanţă: tenismeni, jucători de volei.

La aceste persoane există un risc mare de recidivă. Luxaţii patologice apar cel mai adesea în: tuberculoza osteo-articulară, în poliomielită şi tabes. În cazurile recidivante s-a tratament articular piroxicam şi prezenţa malformaţiilor segmentelor osoase. Într-o luxaţie se produc leziuni importante ale capsulei articulare şi ale ligamentelor smulgeri, ruperi sau dilacerări.

Capsula articulară a articulaţiei scapulo- humerală este relaxată şi subţiată şi se poate rupe foarte uşor; cele două margini ale rupturii pot fi libere, flotante. Se mai poate produce, la partea antero-inferioară a glenei, o dezinserţie a capsulei de pe cadrul glenoidian. Muşchii supra- şi subspinoşi pot fi smulşi de pe inserţiile lor şi dilaceraţi. Datorită distrugerilor vasculare apare întotdeauna şi hemartroza. Se produc şi leziuni ale nervilor şi muşchilor din vecinătate, prin forfecarea lor între cele două capete osoasecare determină luxaţia.

Prin acest mecanism se poate produce şi un hematom periarticular. Leziunile osoase pot fi şi ele importante: cel mai frecvent are loc o detaşare marginii glenei sao o fractură parcelară a extremităţii superioare a humerusului.

Menţinerea timp îndelungat a segmentelor în poziţia în care s-a produs luxaţia duce la modificări deosebite ale elementelor articulaţiei lezate. Ţesuturile moi se retractă treptat, se cicatrizează în noua poziţie, iar capul humeral suferă importante modificări.

falsă articulație a tratamentului humerus

Cea mai frecventă luxaţie întîlnită în practică este luxaţia anterioară subcoracoidiană. Această durere nu cedează la calmantele obişnuite. Singura soluţie de a calma durerea este readucerea cît mai urgentă a capetelor articulare în poziţie normală. Se examinează comparativ aspectul morfologic al umerilor şi se notează prezenţa unor tumefacţii articulare şi periarticulare, o de la durerea în articulația mâinii cutanată locală, contracturi sau atrofii musculare şi existenţa unor atitudini antalgice.

Bolnavul se prezintă după accident în aşa-zisa poziţie Desault, cu capul înclinat de partea umărului traumatizat, care este uşor coborît, cu braţul lipit de torace, iar antebraţul în unghi drept fiind susţinut la nivelul cotului de mîna cealaltă. În luxaţia scapulohumerală, punctul cel mai proeminent al umărului nu mai este dat de capul humeral care a migrat, ci de acromion, sub care se constată o depresiune.

Fractura: cauze, simptome și tratament

Examinarea umărului respectiv poate evidenţia tumefacţie sau echimoze, iar braţul apare mărit în circumferinţă semnul lui Hamilton. Palparea sistematică a reperelor anatomice ale umărului permite depistarea unor semne şi simptome importante şi a unui diagnostic topografic algezic precis. Se apreciază, în sfârşit, unele modificări în tonusul şi troficitatea muşchilor umărului.

În luxaţia anterioară subcoracoidiană capul humeral se palpează în şanţul delto- pectoral, iar în celelalte variante se palpează în afara coracoidei, înăuntrul ei sau subclavicular. În luxaţiile inferioare capul humeral se palpează în axilă, iar în cele posterioare se palpează posterior în glenă.

În luxaţiile scapulohumerale anterioare abducţia este ireductibilă. Orice tentativă de a lipi cotul de grilajul costal este nereuşită, braţul revenind la poziţia iniţială de abducţie semnul lui Berger. El arată poziţia în care se găsesc segmentele luxate, falsă articulație a tratamentului humerus important pentru falsă articulație a tratamentului humerus manevrele de reducere diferă adeseori în funcţie de poziţia în care se găsesc capetele osoase.

Este util examenul radiografic şi pentru a arăta dacă nu există şi o fractură concomitentă, eventualitate care complică afecţiunea şi face mult mai dificil tratamentul.

Radiografiile se vor face atît din direcţie antero-posterioară, cît şi supero- inferioară.

Pseudartroza - ce este? Cauze, simptome, tratament

Prognosticul este şi mai grav în caz de leziuni osoase locale, musculare, vasculare ori nervoase. Ea constă în repunerea corectă, adică readucerea în articulaţie a celor două capete osoase, pe aceeaşi cale pe care s-a facut luxaţia. Această reducere trebuie făcută cît mai urgent posibil. Se face de preferinţă sub anestezie generală de scurtă durată sau anestezie locală obţinută prin infiltraţii periarticulare cu novocaină, xilină care permit cel mai bine executarea manevrelor de reducere fără mari tracţiuni şi fără leziuni sau distrugeri osoase, articulare, musculare, vasculare sau nervoase.

Metodele de reducere a luxaţiei de umăr sînt multiple. Repunerea capului humeral în glenă este simţită şi auzită printr-un zgomot caracteristic.

Tipuri de articulații false și trăsături ale tratamentului acestora

Dacă luxaţia s-a redus corect, durerile dispar aproape complet şi mişcările din articulaţie se reiau cu amplitudinea lor normală. Este obligatoriu să se facă întotdeauna şi un control radiografic, care dă asigurări asupra calităţii repunerii şi arată dacă nu există o leziune osoasă concomitentă.

falsă articulație a tratamentului humerus

Dacă există o astfel de leziune, şi ea n-a existat anterior, înseamnă că s-a produs în timpul executării manevrelor de repunere. Dacă nu reuşeşte reducerea luxaţiei pe cale ortopedică nesîngerîndăea va fi redusă pe cale chirurgicală sîngerîndă.

În luxaţiile vechi, aproape întotdeauna este obligatoriu să se intervină chirurgical. Falsă articulație a tratamentului humerus bănuim că s-au produs rupturi importante capsulare, de ligamente, sînt necesare intervenţii chirurgicale de specialitate. Cu atît mai mult sînt necesare intervenţiile chirurgicale în caz de leziuni vasculare şi nervoase.

După reducere, ortopedică sau chirurgicală sîngerîndăarticulaţia se imobilizează pentru o perioadă de cel puţin 2—3 săptâmîni, pentru ca extremităţiie osoase să fie menţinute în contactul lor normal şi pentru ca rupturile capsulare şi ligamentare să se repare. După acest interval se reiau mişcări susţinute, dar fine.

falsă articulație a tratamentului humerus

După scoaterea aparatului gipsat, se reiau progresiv mişcările active şi se începe programul de recuperare funcţională. Operaţia este urmată de imobilizare, urmărirea atentă postoperatorie eventual antibioterapie şi apoi tratament fizioterapic.

De multe ori o luxaţie se poate repeta, mai ales dacă prima oară nu s-a aplicat un tratament corect. În luxaţia scapulo-humerală apar cele mai frecvente recidive.

De obicei aceste luxaţii recidivante, denumite şi ,habituale" se repun uşor uneori chiar de către pacient. Fără îndoială că recidivele determină o invaliditate mai mult sau mai puţin accentuată, fapt care obligă a se face tot ceea ce este necesar la prima luxaţie pentru a nu expune la recidive. Pentru aceste luxaţii recidivante sînt indicate şi intervenţii chirurgicale, adevărate intervenţii plastice ortopedice, prin care se repară capsula articulară şi se întăresc ligamentele de menţinere în contact a celor două segmente osoase.

Amestec fals după fractură: cauze și tratament

Tratamentul balneofizioterapeutic Este deosebit de important în recuperarea totală a umărului. În luxaţiile posterioare este interzisă rotaţia internă şi retropulsia, dar este indicată rotaţia externă.

În recuperarea luxaţiei acromio-claviculare nu există probleme speciale după renunţarea la imobilizare. MASAJUL Definiţia masajului Prin noţiunea de masaj se înţelege o serie de manipulări manuale, variate, aplicate simetric la suprafaţa organismului în scop terapeutic. Acţiunea fiziologică a acestor manevre constă în aceea că în timpul executării lor falsă articulație a tratamentului humerus spre sistemul nervos central impulsuri nervoase de la terminaţiile nervoase profunde cutanate.

Acestea măresc excitabilitatea şi întăresc starea funcţională a scoarţei cerebrale. Efectele fiziologice a.

falsă articulație a tratamentului humerus

Mecanisme de acţiune: Cel mai important mecanism de acţiune în masaj este reprezentat de mecanismul reflex. Acesta pleacă de la exteroceptorii din tegument şi proprioceptorii din muşchi, tendoane şi ligamente, la nivelul cărora iau naştere stimuli de diferite intensităţi care primesc şi transmit informaţii către SNC.

Concomitent cu acţiunea nervoasă reflexă pe căi rahidiene, manevrele de masaj determină o serie de reflexe neurovegetative, îndeosebi vasculare. Cum vasele cuatnate conţin falsă articulație a tratamentului humerus mult de ¼ din cantitatea totală de sînge pielea fiind un adevărat rezervor de sîngemasajul produce o influenţă considerabilă asupra falsă articulație a tratamentului humerus organism. Un alt mecanism de acţiune a masajului este reprezentat de apariţia în urma compresiunilor, ciupiturilor, frămîntărilor şi baterilor a unor reacţii intense în piele, cu formarea unor produse metabolice cu efect stimulant, ce ajung în circulaţia generală.

Alt mod de acţiune este efectul mecanic asupra lichidelor interstiţiale, ţesuturilor conjunctive, masajul putînd să intervină favorabil, ajutînd la rezorbţia lor în sînge pentru a fi eliminate. Masajul umărului constă din alunecări ascendente scurte şi dese, aplicate pe partea anterioară, laterală şi posterioară a segmentului. Manevrele pot fi prelungite în faţă spre torace, în sus spre gât şi în apoi spre omoplat.

Descrierea regiunii anatomice. Scheletul centurii scapulare este format din: scapulă, claviculă, partea superioară a humerusului. Aceste oase au ca articulaţie: - articulaţia scapulo-humerală propriu-zisăcea mai importantă articulaţie.

Puteți opri sângele cu un cordon situat în a treia parte a umărului. Umflarea gâtului umărului După cum sa observat anterior, fracturile de umăr apar în special la vârstnici. De regulă, este o fractură a gâtului umărului, care se observă cel mai adesea.

Musculatura care acţionează asupra articulaţiilor centurii scapulare este: - în regiunea anterioară: muşchii micul şi marele pectoral şi muşchiul subclavicular - în regiunea posterioară a omoplatului: muşchiul trapezul superior, muşchii supra şi subspinoşi, muşchii micul şi marele rotund, muşchiul subscapular, muşchiul ridicător - în regiunea laterală; muşchii deltoizi, formaţi din trei fascicule.

La articulaţia umărului se află pachetul vasculo-nervos şi ganglionar care nu trebuie traumatizat. Tehnica masajului Bolnavul este aşezat pe un scaun rotativ la înălţimea dorită de el, acoperit cu un cearceaf pe torace şi cu umerii descoperiţi.

Bolnavul pune mâna pe şold iar maseorul, în picioare pe partea laterală a bolnavului. Începe masajul cu netezirea cu ambele palme, pornind de la vârful deltoidului până la acromion, falsă articulație a tratamentului humerus care o mâna coboară circular pe muşchii pectorali, iar cealaltă pe muşchii omoplatului. A doua formă de netezire: se porneşte de pe pectoral şi de pe muşchii omoplatului până la acromiom, unde se pune mână peste mână şi se coboară până la vârful deltoidului, deci manevrele sunt circumflexe.

Netezirea pieptene se face pe deltoid. O altă netezire cu partea cubitală a degetelor se face pe articulaţia propriu zisă; se porneşte de la acromion până sub axilă, ca şi când am decupa umărul de ori.

falsă articulație a tratamentului humerus

Urmează frământarea cu o mână care se face ţinînd contrapriză sub braţ, iar cu cealaltă de la vârful omoplatului, pe muşchi, în straturi, către coloană, apoi al patrulea strat pe muşchii supraspinoşi ai omoplatului, până la acromiom, după care se face frământarea pe deltoidul posterior şi median. Se schimbă mâna contrapriză şi cu cealaltă frământăm pectoralii către acromiom apoi deltoidul anterior şi cel median de 2- 3 oripe aceste direcţi se face şi frământarea cu două mâini şi contratimpul.

Geluirea se face pe aceleaşi direcţii cu deosebirea că la partea superioară a omoplatului se ia spina între degete şi mai facem odată şi pe şanţurile V-ului deltoidian şi a fasciculelor. Se testează muşchiul deltoid fasciculul anterior care este muşchiul principal al antepulsiei braţului.

falsă articulație a tratamentului humerus

Cea mai mare parte a mişcării se efectuează în articulaţia scapulo-humerală prin acţiunea muşchilor marele dorsal, fasciculul posterior al deltoidului şi marele rotund. Sectorul final al retropulsiei se efectuează în articulaţia scapulo-toracică, cu proiecţia posterioară a umărului sub acţiunea falsă articulație a tratamentului humerus mijlociu al trapezului, romboizilor şi marelui dorsal.

In practică se face numai testarea musculară a marelui dorsal. Între 0° şi 90° mişcarea se efectuează în articulaţia scapulo-humerală prin acţiunea supraspinosului şi fibrelor mijlocii ale deltoidului; la o contrarezistenţă puternică se asociază şi lunga porţiune a bicepsului.