Tratament congenital fals articular


LinkedIn Sifilisul congenital — ce este, diagnostic, tratament Sifilisul congenital este o boală a fetusului produsă prin infecția tratament congenital fals articular cu Treponema pallidum. Contaminarea intrauterină a fătului are loc în a doua jumătate a sarcinii după luna a cinceaprin extensie transplacentară a unei spirochetemii materne, chiar dacă este vorba de un sifilis matern primar sau secundar excepțional, contaminarea fătului are loc în timpul expulziei, de la o leziune maternă primară.

Incidența sifilisului congenital este determinate de incidența sifilisului la femeia gravidă și de corectitudinea măsurilor de depistare și de tratament al acestuia. Practicarea serologiei obligatorii, atât prenupțial, cât și în cursul sarcinii la luarea în evidență, și în unele țări, în luna a șasea și apoi la naștere, precum și generalizarea utilizării Penicilinei, au tratament congenital fals articular după ele o scădere importanta a incidenței sifilisului, inclusiv a sifilisului congenital.

Astfel, în unele țări vest — europene, sifilisul congenital este practic dispărut de exemplu, în Franța. În alte arii geografice Extremul Orient, America Centrală și de Sud, Africa incidența sifilisului se menține ridicată, ca urmare în special a inexistenței sau a nerespectării legislației sanitare.

Evocarea diagnosticului de sifilis congenital are loc în majoritatea cazurilor, pornindu-se de la un sifilis matern cunoscut. Necunoașterea bolii tratament congenital fals articular mamă riscă să lase necunoscută boala la copil.

Tratament congenital fals de shin articular

Acest aspect demonstrează că severitatea bolii la copil depinde de mulți factori, între care: momentul producerii infecției fetale; doza infectantă de germeni care traversează placenta; starea de imunitate a mamei; administrarea de Penicilină la gravidă.

Care este cauza sifilisul congenital? Agentul etiologic al sifilisului congenital este Treponema pallidum, subspecia pallidum. Treponemele din gr. Sunt bacterii Gram — negative, foarte mobile, strict anaerobe și microaerofile, extrem de pretențioase nutritiv, necultivabile pe medii artificiale.

Prin microscopia electronică s-a observat din ce este alcătuită Treponema pallidum. Cum apare sifilisul congenital? Contaminarea fătului se face, cu foarte rare excepții, pe cale hematogenă, transplacentar, după luna a cincea de sarcina după săptămâna 16 — Faptul se explică prin aceea că numai după luna a cincea placenta devine permeabilă pentru treponemă, ca tratament congenital fals articular a atrofiei fiziologice a trofoblastului și stratului de celule Langhans.

Riscul de contaminare a fătului este mare, însă nu obligatoriu. Se cunoaște, de exemplu, cazul unor gemeni dizigoți dintre care numai unul a fost infectat. Cei mai importanți factori de care depinde riscul de contaminare fetală sunt: forma bolii materne sifilis primar, secundar, latent și durata sa, precum și aplicarea și calitatea unor eventuale tratamente la mamă.

Riscul pare, dimpotrivă, același, indiferent dacă infecția maternă se manifestă clinic sau are numai o expresie serologică. Formele latente de sifilis matern par a constitui explicația cazurilor de sifilis care apar la a doua sau a treia generație mama însăși are un sifilis congenital rămas necunoscut ca atare, pe care-l transmite la descendenți. Nu numai riscul de sifilis congenital, dar și severitatea acestuia par tratament congenital fals articular se diminua proporțional cu vechimea bolii la mamă în formele vechi de boală, spirochetemia este mai puțin importantă sau tranzitorie, posibil într-o anumită măsură, prin imunizarea mamei.

Mecanismul prin care se produc leziunile fetale rămâne necunoscut. Leziunile interesează atât fătul, cât și placenta: Placenta este palidă, voluminoasă, prezentând în microscopie alterări vilozitare și o intensă proliferare endovasculară și perivasculară, eventual cu obstrucții vasculare responsabile în mare parte de nașterile premature și dismaturitate.

Leziunile fetale interesează numeroase viscere și țesuturi: ficat, splină, schelet, pancreas, rinichi, tegumente ș.

În esență este vorba de leziuni de endarterită obliterantă, responsabilă de producerea tratament congenital fals articular necroze și de o intensă infiltrație inflamatorie a țesuturilor afectate. La nivelul a numeroase țesuturi se dezvoltă focare de hematopoieză extramedulară. Biopsia renală practicată în formele de boală care cuprind și un sindrom nefrotic congenital, a evidențiat în imunoflorescență prezența de antigene treponemice, imunoglobuline și complement seric, sugerând existența unei nefropatii prin complexe imune.

Care este tabloul clinic din sifilisul congenital? Clasic, se descriu următoarele tablouri: moartea in utero; sifilisul congenital precoce forma gravă și forma comună ; sifilisul tratament congenital fals articular tardiv; așa — numitele, stigmate de sifilis congenital.

tratament congenital fals articular deteriorarea cartilajului la genunchi

Indiferent dacă nașterea a avut loc la termen sau nu, este vorba de un făt născut mort, prezentând leziuni buloase pe tegumente, hepato — splenomegalie și mărire importantă de volum a abdomenului. Histologic, leziunile sunt difuze, cu prezența locală a Treponemei pallidum. Survine de obicei tratament congenital fals articular un prematur, realizând un tablou clinic de septicemie hepato — splenomegalie, icter, febră, sindrom hemoragic, convulsii etc.

Explorarea unui astfel de caz evidențiază de cele mai multe ori o afectare difuză osteocondrită, afectare renală, meningită, afectare pulmonară, realizând clasicul aspect de pneumonie albă ș. Evoluția este aproape constant fatală, indiferent de tratamentul aplicat.

Clasic, sifilisul congenital precoce se definește prin totalitatea manifestărilor infecției sifilitice produse intrauterin, pe care copilul le prezintă în momentul lista unguentelor pentru artroza genunchiului sau care apar în primele șase luni de viață. Expresia bolii poate fi pur serologică, oligosimptomatică sau poate realiza un tablou clinic complet, caz în care coexistă trei categorii de manifestări: cutaneo — mucoase, osteoarticulare, viscerale.

Debutul manifestărilor clinice în raport cu momentul nașterii poate întârzia câteva săptămâni, constituind cauza posibilă a unor grave omisiuni de diagnostic, dacă boala maternă nu este cunoscută.

  1. Care sunt parametrii de laborator ce trebuie investigați în evaluarea unei trombofilii?
  2. Gimnastica cu dureri de cot
  3. Artrita temporomandibulară

Se descriu în acest cadru trei aspecte clinico — radiologice și anume: osteocondrita, periostita și osteomielita. Osteocondrita poate fi prezentă la naștere constituire intrauterină sau apare în primele trei luni de viață. Clinic, tabloul este variabil, de la forme latente, la forme traduse exclusiv prin durere la mobilizare, la forme traduse prin tumefacție osoasă juxtaepifizară și până la clasica pseudoparalizie Tratament congenital fals articular, ale cărei semne clinice cardinale sunt durerea și impotența funcțională membrul afectat este inert, imobil, dureros, cu conservarea reflexelor și sensibilității și păstrarea mobilității degetelor.

Sunt afectate de obicei membrele superioare și anume, de cele mai multe ori, unilateral. La examenul local, tegumentele sunt edemațiate și calde, se constată de asemenea tumefacție osoasă juxtaepifizară și uneori crepitații osoase.

tratament congenital fals articular înlocuirea durerii articulațiilor genunchiului

Vindecarea spontană survine în câteva săptămâni, soldându-se eventual cu deformații definitive sau impotență funcțională. Radiologic, leziunile au o tratament congenital fals articular stadială. Inițial este vorba de o lărgire și densificare a liniei de osificare epifizară, care devine intens radioopacă.

Alteori este vorba de o demineralizare a metafizei, care devine clară, contrastând cu opacitatea diafizară normală sau apare ca o alternanță de benzi clare și opace, dispuse transversal în zona metafizară.

Prezența acestor neregularități metafizare cu zone de distrucție osoasă și în special imaginea de liză osoasă în partea superointernă a tibiei bilateral, constituie semnul Wimberger evocator, dar nu patognomonic.

Ca urmare a alterării progresive a regiunii metafizare, la acest nivel se pot produce fracturi, eventual cu deplasare de segmente nu este vorba de decolări epifizare întrucât linia de osificare epifizară urmează deplasarea epifizei. Clinic, leziunile interesează oasele lungi, în special la membrele inferioare, mai ales fața internă a tibiei și fața externă a femurului bilateral.

Sub aspect clinic, periostita rămâne de regulă latentă rar se produc dureri, cu agitație și țipăt nocturn sau se poate traduce printr-o îngroșare osoasă, decelabilă prin palpare. Evoluția periostitei este de lungă durată, chiar în condiții de tratament corect. Leziunile pot interesa oricare dintre oase craniu, maxilar, membre etc.

Leziunile au tendință rapidă la vindecare, fără a lăsa leziuni sechelare. Ea apare între 15 și 30 de zile de viață, este totdeauna bilaterală, are evoluție afebrilă și se traduce prin obstrucție nazală marcată care împiedică alimentația și coriză care devine rapid purulentă, verzui — murdară, fetidă, uneori sangvinolentă. Se asociază leziuni erozive narinare și la nivelul buzei superioare. Evoluția este cronică, neinfluențată de tratament cu excepția celui specific.

Sediul palmoplantar este caracteristic. Conținutul bulelor devine rapid purulent. Ele se sparg în câteva zile lăsând dermul denudat, acoperit de cruste brune sunt foarte contagioase. Au aspectul unor pete rotund — ovalare, ușor proeminente de culoare roz-jambon sau violacee.

Unele dintre ele prezintă un lizereu periferic scuamos sifilidele papulo — scuamoase. Sifilidele papulo — erozive infiltrative au dispoziție periorală la nivelul comisurilor sau perianal. La acest nivel, tratament congenital fals articular este îngroșată, fisurată, sângerândă.

tratament congenital fals articular medicamente steroizi pentru tratamentul articulațiilor și ligamentelor

Vindecarea lor lasă cicatrici. Unele dintre ele se ulcerează, acoperindu-se de cruste sifilide papulo — crustoase. Evoluția naturală a tuturor acestor leziuni este la vindecare în câteva săptămâni, lăsând zone pigmentare sau cicatrici periorale, perianale albicioase, foarte evocatoare. Biologic sunt prezente sindromul de insuficiență hepatocelulară, sindromul inflamator testele de floculare, evocatoare pentru o fetopatie și variabil sindromul de retenție biliară și citoliză.

Prin vindecare se constituie o hepatită scleroasă, cu ficat mare și dur.

tratament congenital fals articular inflamație articulară purulentă

Afectarea renală — se traduce prin proteinuria uneori cu aspect de sindrom nefrotic congenitalhematurie și, uneori, hiperazotemie complementul seric scăzut traduce o glomerulonefrită de complexe imune.

Meningita — este de regulă latentă clinic, traducându-se prin hiperproteinorahie și moderată reacție celulară limfocitară. Pneumonia albă sifilitică — prezentă încă din viața intrauterină, constituie de obicei o descoperire necroptică.

Alte manifestări asociate include: poliadenopatia, paloarea anemiefebra forme grave plurivisceraletrombocitopenie, leucocitoză cu mielemie, edeme hepatice, hipoproteice, renale ș. Leziunile sunt deseori localizate la un singur organ sau sistem. Leziunile sunt bilaterale și beneficiază de corticoterapie. Alte leziuni oculare includ iridociclita și tratament congenital fals articular. Genunchiul este voluminos, indolor, cu epanșament abundent șoc rotulian intens.

Vindecarea spontană se face fără sechele, în câteva luni. Localizarea epifizară a unei astfel de gome vizibilă radiologic: epifiza neregulată, demineralizată, mărită de volum constituie substratul lezional al așa-numitei pseudotumori albe sifilitice localizată cel mai des la genunchi. Ce explorări paraclinice sunt necesare pentru diagnosticul de sifilis congenital?

Diagnosticul de sifilis necesită punerea în evidenţă a treponemelor la microscop pe fond întunecat sau indirect prin evidenţierea anticorpilor specifici. I Microscopia pe fond întunecat reprezintă metoda cea mai rapidă de diagnostic în sifilis.

Ultramicroscopul este un microscop obişnuit prevăzut cu un condensator special compus din două părţi: una de metal în partea centrală şi alta de cristal la periferie. Lumina pătrunde lateral, iar pe câmpul negru apar treponeme albe, refringente, cu mişcări caracteristice.

II Diagnosticul serologic Această metodă este foarte importantă în sifilis mai ales în perioadele de latenţă. Treponemei i se recunosc trei fracţiuni antigenice: o fracţiune lipoidică situată la suprafaţa corpului, o fracţiune protidică şi una tratament congenital fals articular situate în profunzimea corpului spirochetei.

Aceste fracţiuni antigenice dau naştere la două feluri de anticorpi.

Sifilisul congenital – ce este, diagnostic, tratament

Aici sunt incluşi anticorpii denumiţi reagine de natură globulinică cu rol în reacţiile de hemoliză şi de floculare. Nu există reacţii serologice care să diferenţieze anticorpii din sifilis de cei ai treponematozelor endemice neveneriene. În sifilis, reacţiile serologice pot fi împărţite în specifice, care utilizează ca antigen Treponema pallidum şi nespecifice, care folosesc ca antigen: antigenul Bordet — Ruelens, cardiolipina durerea articulară trebuie abordată antigenul treponemic Reiter.

Antigenul este constituit din hematii de berbec sau curcan sensibilizate cu Treponema pallidum fragmentată prin ultrasunete.

tratament congenital fals articular boala acneei articulare

Acestea sunt puse în contact cu serul pacientului. În caz tratament congenital fals articular sifilis, imunoglobulinele specifice din ser produc aglutinarea hematiilor sensibilizate. Reacţia nu permite diferenţierea de anticorpii care apar în alte treponematoze patogene pian, bejel, pinta. Testul de hemaglutinare pasivă cu Treponema pallidum se pozitivează la 4 săptămâni după contaminare sau 8 — 10 zile de la apariţia şancrului, iar intensitatea rezultatului este notată în cruci.

Titrul testului de hemaglutinare pasivă cu Treponema pallidum nu este un marker corect al evoluţiei bolii şi nici al efectuării corecte a tratamentului.

Antigenul este reprezentat de un frotiu de treponeme patogene fixate şi tratate într-un prim timp cu serul de cercetat, apoi cu serul antiglobulină umană marcat cu fluoresceină. Prezenţa fluorescenţei reprezintă rezultatul pozitiv al reacţiei. Testul se pozitivează în săptămâna a treia după infecţie şi rămâne pozitiv la un titru ridicat la pacienţii netrataţi în faza primo-secundară. Interesul pentru acest test este limitat la nou născut în caz de suspiciune a transmiterii sifilisului în perioada de sarcină şi în sifilisul primar la debut când testele TPHA testul de hemaglutinare pasivă cu Treponema pallidum şi VDRL Venereal Disease Research Laboratory sunt negative.

Pentru efectuarea testului antigenul folosit este o suspensie de treponeme din sifiloamele de iepure care sunt puse în contact cu serul de cercetat şi complement. Testul se pozitivează tratament congenital fals articular 40 — 45 de zile de la infectare şi după 15 zile de la pozitivarea reacţiilor reaginice nespecifice. Testul este constant pozitiv în sifilisul latent şi tardiv. Antigenul cardiolipinic este prezent în toate treponemele patogene, dar de asemenea în numeroase celule animale sau vegetale.

Tratamentul articulației false congenitale a piciorului inferior.

VDRL nu este o reacţie specifică treponematozelor. VDRL se pozitivează în medie la 8 — 10 zile după apariţia şancrului. Titrul creşte apoi rapid, pentru a atinge un platou în timpul fazei secundare, fiind situat de obicei între U şi U. VDRL rămâne intens pozitiv pe tot timpul fazei secundare.

Urmărirea biologică şi eficienţa tratamentului se face urmărind scăderea VDRL cantitativ. O reinfecţie sifilitică boala nu este imunizantă poate fi diagnosticată nu numai clinic, dar de asemenea şi pe creşterea semnificativă a VDRL cantitativ creşterea titrului de cel puţin 4 ori. Reacţia este negativă, dacă se produce hemoliză şi pozitivă dacă nu se produce hemoliză. Reacţiile fals pozitive acute au durata scurtă, dispărând spontan în 6 luni, iar titrul lor este scăzut.