Tratamentul osteoporozei la șold
It weakens bones, making them fragile and more likely to break.
Osteoporosis develops slowly over several years without any symptoms and remains undiagnosed until a minor fall or sudden impact causes a bone fracture.
The most common fractures associated with osteoporosis are in the hip, spine and wrist. There are many factors which increase the risk of fractures and the first step in diagnosis osteoporosis is to use the risk assessment tools, such as FRAX and DEXA scan.
The treatment for osteoporosis is based on treating and preventing fractures by taking regular exercise, avoiding alcohol consumption, giving up smoking and having a healthy diet, including foods rich in calcium and vitamin D. There are specific drugs used in the treatment of osteoporosis: bisphosphonates, denosumab, parathyroid hormone, hormone therapy and selective estrogen receptor modulators, each of them having specific indications, side effects and contraindications that should be known by any family doctor.
Keywords osteoporosis, fracture risk Rezumat Osteoporoza este o afecţiune tot mai frecventă în ultimii ani, din cauza procesului de îmbătrânire a populaţiei. Afecţiunea fragilizează oasele şi expune persoanele la risc crescut de fractură. Osteoporoza tratamentul osteoporozei la șold dezvoltă lent, pe parcursul mai multor ani, fiind cel mai adesea asimptomatică şi nediagnosticată, până când are loc o fractură de fragilitate.
Cele mai frecvente fracturi asociate cu osteoporoza sunt la nivelul şoldului, coloanei vertebrale şi la nivelul radiusului. Există mulţi factori care cresc tratamentul osteoporozei la șold fracturilor, de aceea primul pas în diagnosticarea tratamentul osteoporozei la șold constă în utilizarea instrumentelor de evaluare a riscului, cum ar fi evaluarea riscului de fractură la 10 ani utilizând scorul FRAX şi scanarea DEXA.
Tratamentul pentru osteoporoză se bazează în primul rând pe prevenirea fracturilor prin exerciţii fizice regulate, evitarea consumului de alcool, renunţarea la fumat şi o dietă sănătoasă care să includă alimente bogate în calciu şi vitamină D. Există medicamente specifice utilizate în tratamentul osteoporozei: bifosfonaţi, denosumab, hormon paratiroidian, terapie hormonală şi modulatori selectivi ai receptorilor de estrogen, fiecare având indicaţii specifice, reacţii adverse şi contraindicaţii.
Despre nutritie Osteoporoza este o afectiune care afecteaza sistemul osos. Oasele devin atat de fragile incat o simpla cazatura sau chiar actiuni obisnuite, cum ar fi aplecarea sau tusea, pot provoca o fractura. Cele mai frecvente fracturi asociate osteoporozei apar la sold, incheietura mainii sau la coloana vertebrala. Desi afecteaza in special femeile, osteoporoza apare inclusiv la barbati. Au un risc mai mare de dezvolta boala femeile albe si asiatice — cu precadere femeile in varsta care sunt la menopauza.
Cuvinte cheie osteoporoză risc de fractură Osteoporoza reprezintă pierderea de masă osoasă şi alterarea arhitecturii osoase normale, ce au drept consecinţă creşterea fragilităţii osoase şi a riscului de fracturi.
Acumularea capitalului osos are loc din copilărie şi până în jurul vârstei de de ani, în cazul persoanelor cu activitate fizică normală. Fracturile de fragilitate sunt întâlnite frecvent, odată cu îmbătrânirea populaţiei, considerându-se că aproximativ una din trei femei, respectiv unu din cinci bărbaţi vor suferi o fractură de fragilitate în decursul vieţii lor.
Consecinţele fracturilor constau în primul rând în afectarea calităţii vieţii, limitarea activităţilor zilnice, tratamentul osteoporozei la șold dizabilităţi definitive şi depresie; de asemenea, pot să apară complicaţii, unele chiar grave, mergând până la deces în cazul fracturilor de col femural, care necesită imobilizări prelungite. Cele mai frecvent întâlnite sunt fracturile de pumn, de şold şi vertebrale, dar se pot întâlni şi fracturi ale antebraţului sau bazinului.
Costurile pentru societate pot fi uneori ridicate, deoarece presupun zile de spitalizare, incapacitate de muncă şi îngrijiri la domiciliu. Cauzele osteoporozei sunt multiple, existând factori etiologici care sunt consideraţi a avea impact mai mare asupra apariţiei bolii, aceştia fiind incluşi în scorul FRAX de evaluare a riscului de fractură tabelul 1.
Tabelul 1. Factori de risc pentru osteoporoză incluşi în scorul FRAX Se mai descriu şi alţi factori favorizaţi ai osteoporozei, care ar tratamentul osteoporozei la șold, de asemenea, identificaţi şi trataţi atunci când este posibil tabelul 2.
11 moduri de a lupta contra osteoporozei
Tabelul 2. Alţi factori favorizaţi ai osteoporozei Diagnosticul de osteoporoză necesită în primul rând o anamneză amănunţită, cunoaşterea antecedentelor personale fiziologice menarha, menopauza şi patologice, a antecedentelor heredocolaterale prezenţa fracturilor de şold la unul dintre artrita degetului mijlociu al mâinii stângiprecum şi a medicaţiei pe care pacientul o primeşte.
Scăderea în înălţime este tratamentul osteoporozei la șold dintre primele tratamentul osteoporozei la șold care pot să apară, de aceea ar trebui măsurată periodic înălţimea pacienţilor.
O reducere cu 4 cm a înălţimii se consideră a fi sugestivă pentru diagnosticul de osteoporoză, la fel o cifoză apărută sau accentuată recent, însoţită de micşorarea distanţei iliocostale şi proeminenţa abdomenului către anterior. Asimetria umerilor şi a bazinului poate să apară ulterior în evoluţie din cauza tulburărilor de statică şi dinamică, cu afectarea mersului şi consecutiv a articulaţiilor de sprijin prin suprasolicitare.
De asemenea, când se produc scolioze şi cifoze importante, poate apărea o disfuncţie ventilatorie de tip restrictiv, cu dispnee la efort, scăderea capacităţii de efort şi dificultate şi dureri care apar în ortostatism, obligând pacientul la repaus prelungit la pat.
Fracturile la nivelul corpurilor vertebrale apar frecvent în stadiile avansate de osteoporoză, uneori la traumatisme minime, fiind însoţite de dureri intense în punct fix, în funcţie de locul fracturii, ce se intensifică în ortostatism şi la palpare.
De cele mai multe ori, purtarea unui corset pe timpul zilei poate ameliora aceste dureri. Când sunt afectate rădăcini nervoase, durerea este de tip nevralgie intercostală, pacientul necesitând antialgice.
Fracturile la nivelul pumnului Colles sau Smith sau cele la nivelul colului femural sunt fracturi de fragilitate care apar la căderi, frecvente la vârstnici. Cele mai importante complicaţii ale fracturilor de şold sunt reprezentate de tromboza venoasă profundă şi tromboembolia pulmonară, consecinţa imobilizării prelungite; din acest motiv, se indică limitarea imobilizării la minimum posibil şi rezolvarea chirurgicală de câte ori este posibil.
Figura 1.
Prevenție Ce este osteoporoza Numele acestei afecțiuni vine din greacă osteon-os, porosis-rarefiere și înseamnă oase poroase, ceea ce explică foarte simplu și boala în sine. În urma unor dereglări metabolice, în anumite condiții determinate de vârstă și de unii hormoni, se produce un dezechilibru major, care duce la pierderea calciului din oase. Osul este un țesut dur, iar duritatea lui, raportată la masă, vine din structura specifică ce seamănă cu aceea a unui fagure. În osteoporoză, aceste spații din os cresc mult, ceea ce duce la pierderea densității osoase și la fragilizarea acestuia. În plus, stratul exterior al osului, foarte dur, pierde și el foarte mult din rezistență.
Calculator scor FRAX Pentru evaluarea prezenţei osteoporozei se recomandă utilizarea unui scor de risc, FRAX; acesta evaluează riscul persoanelor cu vârsta între 40 şi 90 de ani de a avea o fractură majoră tratamentul osteoporozei la șold fractură vertebrală, de şold, antebraţ în următorii 10 ani, în funcţie de factorii de risc consideraţi majori tabelul 1.
Se poate calcula folosind aplicaţiile de pe Internet figura 1şi în funcţie de scorul obţinut se indică efectuarea investigaţiilor suplimentare figura 2. Ghidurile de osteoporoză actuale recomandă calcularea scorului FRAX pentru toate femeile aflate la menopauză şi la bărbaţii cu vârstă de peste 50 de ani care au factori de risc pentru osteoporoză 1,2. Unele ţări au adaptat scorul FRAX local, cum ar fi, de exemplu, QFracture NICE, tratamentul osteoporozei la șold, care poate fi aplicat persoanelor între 30 şi 85 de ani, şi în care au introdus şi alţi factori de risc pentru osteoporoză.
Figura 2. Trebuie avut în vedere că, atunci când ne aflăm în faţa unei coloane cu artroze multiple şi deformări, rezultatul obţinut poate fi subevaluat.
Osteoporoza: Ce este? Simptome si Tratament
Valorile se raportează tratamentul osteoporozei la șold media persoanelor sănătoase de 25 de ani şi se consideră valoare cea mai severă obţinută. Ultrasonografia osoasă efectuată la nivelul calcaneului, tibiei, patelei sau radiusului, folosită în trecut ca metodă de screenig, este astăzi aproape abandonată din cauza sensibilităţii scăzute, iar tomografia cantitativă este prea scumpă pentru a putea fi utilizată în practică.
Diagnosticul de osteoporoză se pune şi în prezenţa unei fracturi de fragilitate vertebrale, de pumn, şold, prin cădere de la înălţimea corpuluiîn absenţa altor tulburări metabolice, indiferent de scorul DMO 1. Pentru evidenţierea modificărilor la nivelul coloanei vertebrale se va urmări în special zona în care apar de obicei primele modificări TL1căutând ca semne scăderea în înălţime a corpurilor vertebrale cu 4 mm, tasări vertebrale, vertebre cuneiforme sau fracturi vertebrale.
La nivelul femurului se poate observa în stadii avansate aspectul trabecular tratamentul osteoporozei la șold colului femural. Investigaţiile paraclinice uzuale hemoleucogramă, VSH, dozarea calciului şi fosforului în sânge şi urină, probe hepatice, probe renale, proteine totale vor fi completate de investigaţii hormonale PTH, TSH, FT4, estradiol, testosteron, prolactină, LH.
Măsurarea nivelului seric al 25 OH vitaminei D este esenţială pentru a putea evidenţia deficitul şi a-l trata corespunzător. În România se constată frecvent niveluri serice foarte mici ale vitaminei D, care sunt foarte greu corectabile.
Evidenţierea markerilor de osteoformare fosfataza alcalină, osteocalcina, propeptidul carboxiterminal al colagenului I şi a markerilor de osteoresorbţie aminopeptide, telopeptide crosslinkate ale colagenului I, piridolina şi dezoxipiridolina în urină pot definitiva tabloul paraclinic al modificărilor din osteoporoză.
Osteoporoza, boala oaselor fragile
Tratamentul osteoporozei vizează în primul rând schimbarea stilului de viaţă; renunţarea la fumat, evitarea abuzului de cafea şi de alcool şi o dietă echilibrată bogată în proteine, calciu şi vitamină Tratamentul osteoporozei la șold ajută la prevenirea şi întârzierea osteoporozei. Expunerea la soare este obligatorie minimum 15 minute pe zi, pentru ca organismul să poată sintetiza cantitatea de vitamină D necesară.
În cazul fracturilor sau al altor cauze de imobilizare se recomandă scurtarea perioadei de imobilizare şi kinetoterapie dirijată. În cazul pacienţilor vârstnici pot fi de folos exerciţiile fizice de echilibru, purtarea unor protectoare pentru şolduri în cazul celor cu căderi frecvente, utilizarea mijloacelor de sprijin baston, cadruamenajarea mediului şi chiar educarea pacienţilor pentru a scădea riscul de cădere.
Osteoporoza
În cazul fracturilor vertebrale, pentru ameliorarea durerilor pot fi utile corsete special concepute, antialgice şi evitarea antiinflamatoarelor nesteroidiene, precum şi scurtarea corticoterapiei atunci când aceasta este necesară. Dozele de vitamină D utile în mod curent sunt de u. Doze mai mari de vitamină D pot fi necesare în prezenţa malabsorbţiei, obezităţii, în cazul vârstnicilor sau la transplantaţi.
Ghidurile recente de osteoporoză subliniază importanţa stilului de viaţă, a dietei şi exerciţiului fizic, ca parte integrantă a prevenţiei şi tratamentului osteoporozei.
Actualităţi în osteoporoză
Tratamentul farmacologic este indicat în situaţii clare de osteoporoză sau osteopenie cu risc crescut de fractură tabelul 3. Tabelul 3. Indicaţii pentru tratamentul farmacologic 3 Agenţii terapeutici utilizaţi pentru tratamentul osteoporozei sunt cu acţiune antiresorbtivă sau cu acţiune osteoformatoare. Studiile efectuate până în prezent nu au arătat superioritatea asocierii celor două tipuri de medicaţie faţă de fiecare luată separat.
De aceea, nu este indicată asocierea lor. Ibandronatul utilizat p. Bifosfonaţii sunt medicamente de primă alegere în toate cazurile de osteoporoză, iar ca durată de administrare, ghidurile recomandă 5 ani pentru bifosfonaţii cu administrare p. Dacă se obţine stabilizarea riscului de fractură după ani de bifosfonaţi la pacienţii cu risc crescut, se poate lua în consideraţie o perioadă de întrerupere a terapiei, până când apar noi evenimente fracturi sau tratamentul fonoforezei articulare DMO.
În toate cazurile se subliniază necesitatea administrării continue a bifosfonaţilor, în absenţa reacţiilor adverse; în ghiduri se menţionează chiar că, pentru creşterea aderenţei, a continuităţii terapeutice, se pot tratamentul osteoporozei la șold generice, care au preţ mai scăzut şi permit utilizarea fără întrerupere.
În cazul persoanelor de peste 75 de ani, cu fracturi de fragilitate şi corticoterapie îndelungată, se recomandă menţinerea bifosfonaţilor pentru întreaga perioadă de corticoterapie.
În cazul corticoterapiei, cel mai mare risc de fractură este la debutul tratamentului, de aceea se recomandă terapia cu bifosfonaţi încă de la început. Bifosfonaţii pot avea reacţii adverse, dintre care cele gastroesofagiene sunt cele mai frecvente; utilizaţi timp îndelungat, pot favoriza osteonecroza la nivelul maxilarelor durere, tumefiere, mobilitate crescută a dinţilorla nivelul conductului auditiv extern infecţii cronice ORL sau fracturi atipice la nivelul diafizei femurului, uneori bilateral.
De aceea, pacienţii aflaţi în tratament cronic cu bifosfonaţi vor fi supravegheaţi şi investigaţi dacă există acuze. În cazul în care bifosfonaţii sunt tratamentul osteoporozei la șold, există intoleranţă sau rezultatele obţinute sunt minime, se pot administra anticorpi monoclonali umani anti-RANKL denosumab tratamentul osteoporozei la șold, care inactivează osteoclastele şi dezvoltarea lor.
Se administrează subcutanat 60 mg la fiecare 6 luni, fiind indicaţi în toate formele de osteoporoză, inclusiv în cazul ablaţiei hormonale din cancerele hormonodependente prostată, sân.
Osteoporoza - Ce este? Cauzele aparitiei, simptome si tratament
Efectul se poate menţine de luni după întreruperea terapiei, dar sunt citate cazuri în care la 18 luni de la întreruperea tratamentului creşte riscul de fracturi, făcând necesară administrarea bifosfonaţilor.
Este totuşi o terapie de viitor, care se poate utiliza în siguranţă şi cu efecte benefice la pacienţii selecţionaţi.
Terapia de substituţie hormonală, ca şi modulatorii selectivi ai receptorilor estrogenici raloxifenare indicaţii foarte limitate, din cauza reacţiilor adverse severe tromboembolii, cancer de endometru, cancer de sân, boli cardiovasculare.
Această medicaţie nu se utilizează de rutină pentru tratarea osteoporozei, ci doar se indică pe durată scurtă, în cazul osteoporozei post-menopauză, la femei în primii ani de la instalarea menopauzei, atunci când se urmăreşte în mod special ameliorarea unor simptome legate de menopauză.
Preţul ridicat şi faptul că nu are efect dovedit în osteoporoza de şold îl recomandă ca medicament de rezervă, iar administrarea lui este limitată la 24 de luni. Alte medicamente noi, cum ar fi inhibitorii de catepsină k sau anticorpii antisclerostin, necesită încă studii. Alte medicamente utilizate în trecut pentru tratarea osteoporozei calcitonina, ranelatul de stronţiu, cu limitări importante la pacienţii cu boli cardiovasculare nu mai sunt menţionate în ghidurile din Succesul tratamentului este evidenţiat tratamentul osteoporozei la șold creşterea scorului DMO, precum şi prin absenţa oricărei fracturi în cursul terapiei.
Pacienţii cu osteoporoză tratamentul osteoporozei la șold, astfel, manageriaţi de către medicul de familie, care are cel mai important rol în prevenirea ei, prin promovarea stilului de viaţă sănătos, şi în identificarea persoanelor cu risc crescut de fractură.
Endocrinologul şi reumatologul sunt medicii care prescriu tratamentul farmacologic atunci când este necesar, iar ortopedului îi revine sarcina de a rezolva fracturile survenite în decursul vieţii. Echipa se completează cu kinetoterapeuţi, care ajută şi la prevenirea fracturilor prin antrenamente corespunzătoare, dar şi la recuperarea post-fractură.
Sunt încă multe aspecte care necesită clarificare, medicamente noi care poate vor influenţa în mod semnificativ evoluţia osteoporozei, în acest secol în care asistăm la îmbătrânirea populaţiei, în consecinţă, şi la creşterea incidenţei fracturilor şi osteoporozei. Conflict of interests: The author declares no conflict of interests. Bibliografie Buckley L, et al.
NOGG Clinical guideline for the prevention and treatment of osteoporosis. Camacho P, Petak S, et al. Endocrine Practice.
Mihaela Moise Medic specialist Medicina interna Osteoporoza este caracterizata prin reducerea paralela a mineralelor osoase si matricei osoase astfel incat osul este in cantitate scazuta, dar cu o compozitie normala procentual.
KDIGO
